Pe scurt
Marin Sorescu (1936–1996) e scriitorul al cărui nume îl poartă Teatrul Național din Craiova, unul dintre cei mai traduși poeți români ai secolului XX și — pentru scurt timp — ministru al culturii.
S-a născut la Bulzești, județul Dolj, cam la o oră nord-vest de Craiova. Detaliul ăsta nu e trivia biografică. Cel mai original lucru pe care l-a scris e un ciclu de poeme petrecut într-un sat doljean, scris în vorbirea unui sat doljean, și e imposibil de separat de felul oltenesc de a vorbi.
Esențialul
| Născut | 1936, Bulzești, Dolj |
| Mort | 1996 |
| Cunoscut pentru | poezie, teatru, eseu |
| *Iona* (piesă) | publicată în 1968 |
| *La Lilieci* (poeme) | trei volume: 1973, 1977, 1980 |
| Ministru al Culturii | 25 noiembrie 1993 – 5 mai 1995 |
Locurile din articol
*Iona* și de ce au circulat piesele
*Iona* a fost publicată în 1968 și e tratată, în general, drept capodopera lui. Un om dinăuntrul unui pește își taie drum afară și se trezește înăuntrul altui pește. Apoi al altuia.
E o parabolă despre închidere, scrisă într-o țară în care închiderea era condiția zilnică, și a trecut de cenzură fiindcă o parabolă nu e un pamflet. Asta e manevra tipic soresciană și de-aia opera lui s-a exportat bine: situațiile sunt destul de universale ca să poată fi jucate oriunde și destul de precise cât toată lumea de acasă să știe exact despre ce e vorba.
Teatrul lui e o bună parte din motivul pentru care reputația scenică a Craiovei e ce e, deși cele două cariere sunt separate — vezi Teatrul Național pentru povestea trupei.
*La Lilieci*, monumentul adevărat
Între 1973 și 1980 a publicat trei volume din *La Lilieci*, după numele cimitirului din satul natal. Au urmat și alte volume.
E un ciclu de poezie construit din vorbire de sat auzită pe furate — bârfă, înmormântări, vorbă de pe câmp, morții adresați ca vecinii — scris în vocabularul și ritmul românei oltenești de țară, nu în standardul literar. Nu există mai nimic asemănător în limbă.
Unde stai în apropiere
Prețuri și disponibilitate live pe o hartă centrată exact pe acest punct — hoteluri, apartamente și hosteluri, ca să judeci distanța de aici, nu s-o ghicești dintr-o adresă.
Rezervările făcute prin această hartă ne aduc un comision. Prețul tău nu e afectat.
Ministrul
A fost ministru al culturii între 25 noiembrie 1993 și 5 mai 1995, în guvernul Nicolae Văcăroiu. Șaptesprezece luni.
Scriitorii români care au luat funcții în anii '90 atrag, de regulă, fie indignare, fie hagiografie, și rareori altceva; lucrul util de știut e durata, datele și faptul că e o parte mică dintr-o carieră lungă. A murit în 1996, la un an după ce a plecat din funcție.
Unde dai de el în Craiova
- Teatrul Național „Marin Sorescu” îi poartă numele — adoptat după 1989; înainte era pur și simplu Teatrul Național din Craiova.
- Festivalul Shakespeare, cel mai mare eveniment cultural al orașului, se petrece în casa care-i poartă numele.
- Librăriile. Opera lui e în tipar, ieftină și peste tot, ceea ce nu e valabil pentru majoritatea poeților români ai secolului XX. Vezi cumpărături în Craiova.
- Bulzeștiul e un drum cu mașina, nu o excursie de o zi, și nu are nicio infrastructură pentru vizitatori. Așază-ți așteptările în consecință.
Generația și de ce atâția dintre ei erau de aici
Sorescu face parte dintr-o generație de scriitori români născuți la sat în anii '30, școliți în anii '50 sub un stat care deschidea simultan învățământul superior pentru copiii de țărani și închidea aproape tot restul, și publicați de la mijlocul anilor '60, când cenzura s-a slăbit pentru scurt timp.
Oltenia a dat neobișnuit de mulți, iar mecanismul nu e misterios. Era săracă, covârșitor rurală și bine aprovizionată cu școli după război — ceea ce însemna o populație mare de copii deștepți a căror singură ieșire trecea prin examene, și o regiune a cărei cultură orală era încă destul de întreagă cât să merite scrisă, exact pe când ei ajungeau destul de mari cât să observe că dispare.
Dacă vrei să-l citești în engleză
S-a tradus neobișnuit de bine și a fost publicat în engleză în timpul vieții — rar pentru un poet român din generația lui. Începe cu poemele alese, nu cu piesele: vocea e seacă, concretă și amuzantă, și supraviețuiește trecerii mai bine decât teatrul.
De citit mai departe pe site
Teatrul Național pentru instituție. Graiul oltenesc pentru limba în care e scris *La Lilieci*. Amza Pellea pentru cealaltă figură doljeană care a transformat vocea regiunii într-una națională, din direcția opusă. Și istoria Craiovei pentru orașul spre care au venit amândoi.
*Datele și detaliile de publicare vin din surse enciclopedice, de la o agenție de presă românească și de la edituri literare; setul a fost revizuit în octombrie 2026. Dezacordul privind data nașterii e tipărit mai sus, nu rezolvat.*
