Mănăstirea Hurezi

Cel mai mare și cel mai complet lucru ridicat de Constantin Brâncoveanu, și clădirea care a dat numele unui întreg stil arhitectural românesc. Întemeiată în 1690, terminată pe la 1697, și în patrimoniul mondial UNESCO din 1993, cu referința 597.

Ce să privești, în ordinea în care îl vezi. Pridvorul deschis cu coloane pe fața de vest a bisericii, cu coloane de piatră sculptată — cea mai recognoscibilă trăsătură brâncovenească și o sinteză de proporție renascentistă italiană, vocabular decorativ otoman și plan bizantin, asamblate în ceva ce nu e niciuna dintre surse. Pietrăria: vrejuri de viță, acant și rozete tăiate puțin adânc și dens în capiteluri și în cadrele ușilor și ferestrelor, la cea mai înaltă calitate dintre toate ansamblurile păstrate ale epocii. Pronaosul pictat, care poartă portretele familiei ctitorului și e, deci, document istoric, nu doar religios. Și scara întregului — asta nu e o biserică cu clădiri în jur, ci un complex planificat, trasat dintr-o dată, cu chilii, bucătării, bibliotecă și casă domnească.

Completitudinea aia e motivul pentru care UNESCO a luat-o pe ea și nu pe vreuna din duzina de biserici brâncovenești mai mici. Brâncoveanu a fost executat la Constantinopol în 1714, cu cei patru fii, iar programul de construcții s-a oprit cu el — un stil care a ținut douăzeci și șase de ani ar lăsa, în mod obișnuit, fragmente.

Intrarea în curte e liberă. E o comunitate monahală în funcțiune: umeri și genunchi acoperiți, se aplică, nu se sugerează, iar programul liturgic vine primul. Du-te dimineața — programul publicat nu e de încredere, iar pagina proprie a mănăstirii are de ani de zile o adresă de e-mail de probă. Ghidul complet, iar olarii din Horezu sunt a doua înscriere UNESCO a orașului.