Pe scurt
România nu prea face mic dejun în oraș, iar Craiova nu e excepție — te hrănește hotelul și apoi orașul își vede de zi. Ce are Craiova, și are de un secol, sunt cofetăriile și patiseriile, iar ăla e răspunsul local la o dimineață.
Deci planul cinstit e: o cofetărie sau o patiserie pentru ceva dulce și o cafea, sau una dintre prăjitoriile de specialitate, dacă rostul e cafeaua. Un mic dejun gătit complet e, aici, o propunere de hotel.
Tradiția cofetăriilor
Ăsta e lucrul pe care vizitatorii îl ratează fiindcă se uită după alt cuvânt.
Patiseria Eugenia de pe strada Mihai Viteazul e referința — la treizeci de secunde de Piața Mihai Viteazul, pe jumătate patiserie, pe jumătate cafenea, și prima oprire evidentă într-o dimineață rece sau înainte să se deschidă Târgul de Crăciun.
Cofetăria Damarin e varianta de cartier, în Rovine, și e aia pe care o numesc localnicii când nu ascultă vizitatorii.
Leonidas de pe porțiunea centrală e capătul cu ciocolată al aceluiași obicei.
Tiparul e același la toate și merită adoptat: ceva dulce, o cafea scurtă, un sfert de oră, apoi ziua. Ăsta e micul dejun aici.
Locurile din articol
Dacă rostul e cafeaua
Scena de specialitate a Craiovei e mai bună decât reputația orașului și e toată în centru.
Harvest Specialty Coffee și Nao's sunt cele două cu cele mai mari note din oraș — amândouă în centru, amândouă serioase.
Coffee Story pe Brâncoveanu și Bad Habits pe Theodor Aman sunt celelalte două pentru care merită să traversezi piața, iar Bulldog Specialty Coffee e a treia.
Kune pe Lipscani e cea liniștită — alegerea potrivită sâmbăta, când celelalte sunt pline.
Tucano Coffee pe A. I. Cuza e varianta de mijloc, de încredere, și se deschide mai devreme decât majoritatea.
Cafea de specialitate în Craiova are varianta lungă a listei, iar listarea de cafenele arată starea de deschis la zi, ca să vezi ce e chiar deschis înainte să ieși pe ușă.
Problema cu orele
Majoritatea se deschid târziu după standarde vestice. Dacă ești treaz la șapte și vrei o cafea, s-ar putea să aștepți. Listarea de cafenele calculează starea fiecărui loc din programul lui, singura metodă de încredere la opt dimineața.
Duminica e și mai liniștit, iar de sărbătorile legale o bună parte din centru pur și simplu nu se deschide. Craiova de Paște acoperă săptămâna care prinde lumea pe picior greșit.
Unde stai în apropiere
Prețuri și disponibilitate live pe o hartă centrată exact pe acest punct — hoteluri, apartamente și hosteluri, ca să judeci distanța de aici, nu s-o ghicești dintr-o adresă.
Rezervările făcute prin această hartă ne aduc un comision. Prețul tău nu e afectat.
Cu copiii
O patiserie e răspunsul ușor — nu se supără nimeni, e ceva dulce și ține un sfert de oră.
Patiseria Eugenia e la treizeci de secunde de piața centrală, ceea ce contează când planul e „bagă ceva în ei și ajungem la parc”. Locuri de joacă și parcuri și Craiova cu bebeluși acoperă restul unei dimineți cu oameni mici.
Chestiunea micului dejun la hotel
Ia-l dacă e inclus. Într-un oraș în care micul dejun în oraș nu prea e obiceiul, un bufet la opt e alegerea eficientă, iar unde stai are orașul pe zone.
Sari peste el dacă plătești separat și du-te la o patiserie — o să coste mai puțin și e mai interesant. Tabloul documentat al prețurilor e în cât costă o vacanță în Craiova; nu tipărim prețuri de cafenea pe care nu le putem data.
O dimineață care funcționează
Cafea și ceva dulce lângă piață. Douăzeci de minute pe Calea Unirii cât lumina e bună și strada e goală — asta e cea mai bună oră a zilei pentru fațadele Belle Époque, și aproape nimeni nu e treaz pentru ea. Apoi Muzeul de Artă când se deschide, cu cei șase Brâncuși.
Aia e prima jumătate din o zi în Craiova, iar partea cu micul dejun e bucata pe care majoritatea itinerarelor o greșesc, presupunând că orașul funcționează cum funcționează unul vest-european.
De unde vine
Obiceiul cofetăriei nu e întâmplător. Centrul Craiovei s-a construit în Belle Époque, când moșierii Olteniei aveau bani și îi dădeau pe arhitecți francezi și pe maniere franțuzești, iar cofetăria a venit odată cu restul. O plimbare pe Calea Unirii e varianta arhitecturală a aceleiași povești.
Ce a rămas e forma dimineții: scurtă, dulce, în picioare sau pe scaun un sfert de oră, și fără așteptarea că o să-ți gătească cineva ouă. Odată ce încetezi să cauți un meniu de brunch, orașul e bine aprovizionat.
În afara centrului
Dacă stai într-un cartier, nu în mijloc, tiparul se repetă la scară mai mică — fiecare zonă are cofetăria ei, iar în Rovine aia e Damarin. Street Cafe din Lăpuș-Argeș e echivalentul de partea aia.
Merită știut dacă ești aici mai mult de un weekend: locurile de cartier sunt mai ieftine, mai goale și mai interesante decât cele centrale, și nu scrie nimeni despre ele.
Ce mănânci
Dacă vrei argumentul regional, nu un croasant, lucrul de știut e că bucătăria oltenească chiar nu e a Bucureștiului — și că două dintre felurile pe care le așteaptă vizitatorii nu sunt deloc de aici. Papanașii sunt moldovenești, iar faimoșii „raci” olteneşti sunt ardei uscați, nu raci. Ce se mănâncă în Oltenia lămurește, iar unde mănânci în Craiova acoperă restul zilei.
